Acuză

Apar și dispar precum o umbră pală 

Și sunt în viață doar prin dorințe moarte

Visurile-mi sunt între ciocan și nicovală, 

Iar sentimentele-ntr-o necitită carte.

Adorm... mă trezesc în vuiete de negru

Îmi umplu cutia cu-aceeaşi culoare

Murdăresc în treacăt orice simbol alegru

Suspectă? Eu? Desigur: de recidivare. 

Nu îmi neg vina, dar v-aş acuza pe voi

Căci voi mi-ați și vândut această culoare

Voi v-ați păstrat buchete, mie mi-ați dat gunoi

Și de mă exilați, îmi faceți o favoare.

:N-an-mar: