Suflet pe coală

Era un strigăt de ajutor, dar toți oamenii sunt surzi. Am îngenunchiat din cauza săgeților care mi-au străpuns carnea. Nu trebuia să o iau pe aici, dar am vrut să fiu de ajutor. Am vrut să nu mai fiu singur. Am crezut că asta îmi va ucide neliniștea din suflet. Și ei au profitat de asta. Văzusem pe semn că scrie "doar pentru cei indiferenți", dar drumul arăta destul de acceptabil si celălalt era prea pustiu. Eram sătul de pustietate. Acum stau în genunchi, în mijlocul drumului, și îmi plâng de milă. Nici bandaje sau medicamente nu mai am pentru rănile astea. Probabil voi sângera pana la moarte. Mă târăsc spre marginea drumului. Măcar să încetez sa mai fiu un obstacol dupa ce mor. Încetez sa îmi mai privesc rănile si mă uit spre ei. Sunt veseli și își continuă drumul. Au ajuns destul de departe, se pare. Aruncă săgeți unii în alții, dar pare ca săgețile ricoșează din ei apoi se sparg. Îmi apare în minte același mesaj: "Doar pentru cei indiferenți". Brusc, simt o du

Reușesc. Sunt aproape de realizare. Macheta e aproape gata si e cel mai important proiect dintre toate. Apuc cu penseta ceva ce ar trebui sa fie niste fire de iarba. Par prea artificiale si le deranjez putin. Dau drumul ustensilelor din mana pe podea si oftez. Stau turceste in mijlocul camerei si imi ia ceva timp sa ma ridic. Asez macheta pe birou si o privesc. E perfecta, e exact ce voiam sa fie. O ilustratie perfecta pentru lumea mea: nenumarati copaci si multa iarba, multe flori.  Stramb din nas. Nu imi prea plac florile, dar natura e incompleta fara ele. Imi plac bancutele si oamenii care au renuntat la totul ca sa se plimbe in aerul proaspat al padurii. Imi plac animalele libere   si trunchiurile copacilor care le umbresc. Imi place ca am fost in stare sa fac asta. Uneori uit ca nu pot face anumite lucruri decat din cauza ca nu incerc. Strang treptat din lucrurile de pe podea si imi dau seama ca ceva din mine nu e in regula. E o reusita, dar eu sunt pe jumatate multumita. Simt c

Iubeste-ma atunci cand plang, cand rad, cand aiurez  Iubeste-ma atunci cand tac, chiar si cand aberez. Iubeste-ma in somn, in gand, in zilele ploioase Iubeste-ma-n visele rele si-n cele frumoase. Iubeste-ma in lumea ta si in singuratate  Iubeste-ma cand sunt aici, dar si cand sunt departe Iubeste-ma cat poti de mult, de tare, de frumos Iubeste-ma cu sufletul, tacut sau zgomotos Iubeste-ma-n povestea noastra, in filmul nostru vechi Iubeste-ma si-mi pune soapta aceasta in urechi Iubeste-ma cand nu-ntelegi ce iti insir in randuri Iubeste-ma si imi da voie sa iti alerg prin ganduri. :N-an-mar:

Vad doar soarele. De fapt, ma straduiesc sa deslusesc ceva in timp ce razele lui imi provoaca dureri de cap. Continui sa inaintez lent cu pasi mici, acoperindu-mi ochii cu bratul stang. Cu bratul drept trebuie sa trag dupa mine o funie. In capatul ei e legat acest imens bolovan. Nu stiu care ii e semnificatia sau de ce am acceptat sarcina asta. Mi s-a spus ca trebuie sa il duc la destinatie. Sesizez o problema si ma opresc o clipa privind bolovanul. Care e destinatia? Oftez si ridic din umeri, continuandu-mi drumul. Trebuie sa fie in drumul meu. Asta o fi motivul pentru care mi-a cerut mie acest favor. Totusi, au trecut ceva zile de atunci... ori au fost ani? Tot ce stiu cu siguranta e ca ma dor bratele si mi s-au umflat picioarele. Încălțămintea am aruncat-o undeva pe la jumatatea drumului. Sunt obosit si infometat. Nu imi aduc aminte cand am mancat ultima data. Am gasit un izvor cu putin timp înainte. Am umplut sticla asta din buzunarul de la spate cu apa, dar nu o pot bea. O sa beau

Azi, pur si simplu, mi-e cam frig Nu de vremea de afara, ci de viata Azi imi este prea greu sa strig... Mi-e greu sa-mi mai sterg lacrima de pe fata. Azi mi-e teama si mi-e rece Nu vreau sa-mi asez o patura pe umeri, Ci s-alung ganduri zevzece, Incercand sa aflu ce secunde numeri. :N-an-mar:

M-am gandit la mine si la restul lumii Mi-am scuturat din minte  firimituri de pesimism M-am gandit ca sunt prea multe si prea putin ma lasa sa zambesc M-am gandit la soare, dar eu am preferat intotdeauna toamna si e tot ce nu as vrea sa schimb in mine M-am gandit ca ploaia imi spala gandurile si nu am nevoie de soare  sa le aduca la lumina M-am gandit la mine si la restul lumii si m-a deranjat sa nu fiu ca restul, dar eu sunt eu, iar ei nu mai conteaza M-am gandit sa nu mai gandesc Toate gandurile astea ma fac fărâme.  :N-an-mar: