Sunt ale mele?
Cate amintiri ciudate!
Chiar sunt toate ale mele?
Atatea chipuri incordate...
Atatia ochi ca de margele...
Azi nu as mai recunoaste
Nici o singura pereche
Nici glasul nu le-as mai cunoaste,
De mi-ar sopti ceva-n ureche.
Chipul lor ca si o stana
Nu mi-ar putea fi cunoscut
Si nu as mai gasi vreo rana
Ce au sapat-o ei in trecut.
Cate amintiri bizare!
Poate sunt dintr-un roman...
Eu le privesc, dar nu sunt clare
Este trist, dar... este tot ce am...
:N-an-mar:
Comentarii
Trimiteți un comentariu