El mi-a reaprins intreaga viata

Nu am pierdut multe in viata. Sunt inca mica si nu am avut timp sa detin prea multe sentimente sau oameni. Si daca am pierdut lucruri de acest gen, nu imi mai pare rau, chiar daca in momentele respective m-am simtit ingrozitor. Am realizat un singur lucru: atata timp cat inca Il ai pe Dumnezeu, nu ai pierdut absolut nimic, pentru ca El este totul.

Poate au fost etape in viata mea cand nici macar nu stiam ca Il am si nici macar nu Il simteam, dar acum stiu ca El a fost mereu acolo si va fi mereu, atata timp cat nu Il voi goni.

Si am simtit in unele momente ale zilei un gol atat de mare, incat am crezut ca intreg Universul e astfel. M-am intrebat ce rost ar mai avea sa sufar, daca oricum nimanui  nu-i pasa. Nu stiam ca El o facea. 

Dupa ce i-am simtit prima data prezenta in viata mea, am inceput sa decalez si sa trec prin ganduri si sentimente care ma consumau, desi nu ar fi trebuit sa permit ca asta sa se intample. Apoi, ca sa ma simt usurata de aceasta povara, am dat vina pe El. 

Aproape ca L-am scos de tot din viata mea in momentul in care am constientizat cat de mult ma ajutasera toate acele greutati sa evoluez ca persoana. Cand mi-am dat seama ca tot ce facusera ele era sa ma invete sa lupt, L-am chemat pe Dumnezeu inapoi in viata mea si I-am multumit pentru Harul pe care mi l-a daruit. 

Acum, nu numai ca pot lupta cu toate acestea, insa am si un Ajutor pe masura. Cine I-ar putea sta in cale? 

Poate ca am pierdut cate ceva in viata, insa cand am simtit ca incep sa Il pierd pe Dumnezeu, m-am simtit ca si cum nu mai exist, iar asta mi-a sfasiat inima. Nu am vrut sa fiu un nimic si nu am vrut sa mi se stinga sufletul. L-am chemat pe Dumnezeu, iar El mi-a reaprins intreaga viata. Cine-mi va lua asta?