Îi numesc "prieteni de bine" pentru ca atât sunt aici: când îmi e bine. Poate ca sunt greu de suportat sau poate ca mă plâng, uneori, prea mult de ceea ce întâmpin în viață, dar când mi-au promis sa fie lângă mine, au uitat sa excludă momentele mele proaste, stările mele nasoale. Au uitat sa menționeze ca nu vor sa mă sprijinesca în luptele pe care le duc. La urma urmei, pentru asta sunt buni prietenii...
Îmi place sa le spun "prieteni cateodata"... câteodată aici, câteodată dincolo, divulgand secretele mele și făcând glume pe seama a ceea ce sunt sau a ceea ce fac, razand de slabiciunile si defectele mele cu ceilalti prieteni ai lor. Câteodată îmi sunt "frati", câteodată dușmani.
Ii mai numesc "prieteni calatori". Precum păsările călătoare zboară spre ținuturi însorite în anotimpurile reci, așa "zboara" și ei către zone mai calde, când în jurul meu e furtuna. De asta, atunci când s-au saturat de mine au alergat către persoane cu mult mai puține probleme decât mine, pentru care sa nu fie nevoiți sa spună încurajări.
Am înțeles că de atat sunt ei în stare, dar as fi apreciat mai mult dacă nu ar fi strigat în gura mare ca țin atât de mult la mine, ca apoi sa plece.
Acum nu îi mai numesc prieteni. Sunt doar oameni care mi-au fost alături cândva, care au făcut promisiuni pe care nu au fost în stare sa le tina. Acum nu mai sunt nevoiți a se preface ca le pasa de starea mea. Nu mai sunt nevoiți sa mă salute, sa mă întrebe ce fac. Sunt doar cunoștințe.. curând niște străini.
Îmi place sa le spun "prieteni cateodata"... câteodată aici, câteodată dincolo, divulgand secretele mele și făcând glume pe seama a ceea ce sunt sau a ceea ce fac, razand de slabiciunile si defectele mele cu ceilalti prieteni ai lor. Câteodată îmi sunt "frati", câteodată dușmani.
Ii mai numesc "prieteni calatori". Precum păsările călătoare zboară spre ținuturi însorite în anotimpurile reci, așa "zboara" și ei către zone mai calde, când în jurul meu e furtuna. De asta, atunci când s-au saturat de mine au alergat către persoane cu mult mai puține probleme decât mine, pentru care sa nu fie nevoiți sa spună încurajări.
Am înțeles că de atat sunt ei în stare, dar as fi apreciat mai mult dacă nu ar fi strigat în gura mare ca țin atât de mult la mine, ca apoi sa plece.
Acum nu îi mai numesc prieteni. Sunt doar oameni care mi-au fost alături cândva, care au făcut promisiuni pe care nu au fost în stare sa le tina. Acum nu mai sunt nevoiți a se preface ca le pasa de starea mea. Nu mai sunt nevoiți sa mă salute, sa mă întrebe ce fac. Sunt doar cunoștințe.. curând niște străini.
Comentarii
Trimiteți un comentariu