Da. Sa obosești fizic te obosește psihic.
E perioada aceea a vieții când conștientizezi ca cea mai de preț amintire pe care o ai iti e copilăria.... Și tu o porti în piept și pretinzi ca nu e scursă, pana dai nas în nas cu viața, care te obliga sa te maturizezi.
La început nu pare chiar atât de greu. "Floare la ureche" ne șoptește sufletul nostru încă de copil.
Concepem vise și idealuri, apoi începem sa luptam cu ambiție pentru ele. Consumam toată energia noastră zilnica pentru a ne construi drumul către țintă și totul pare atât de ușor. Muncim, câștigăm, adunam. E un cerc continuu. Devine rutina.
Brusc, ne dam seama ca, indiferent ca ea e încă în sufletul nostru, copilăria e, de fapt, departe. Nu mai avem aceeași energie, aceeași speranța neclintita, iar ambiția nu iti vindeca oboseala.
Odată cu puterea iti pierzi visele și iti construiești idealuri care sa nu te epuizeze complet. Singurul ideal care pare realizabil e sa poți dormi un întreg week-end, sa iti poți odihni oasele.
Fizicul tău se poate obișnui cu asta, dar psihicul ajunge la pământ. Faptul ca puterile nu te mai ajuta, iti storc optimismul.
Nu iti consuma toată puterea deodată. Economisește! Adu-ti aminte ca vei avea nevoie de ea, când ți se vor prăbuși zidurile.
E perioada aceea a vieții când conștientizezi ca cea mai de preț amintire pe care o ai iti e copilăria.... Și tu o porti în piept și pretinzi ca nu e scursă, pana dai nas în nas cu viața, care te obliga sa te maturizezi.
La început nu pare chiar atât de greu. "Floare la ureche" ne șoptește sufletul nostru încă de copil.
Concepem vise și idealuri, apoi începem sa luptam cu ambiție pentru ele. Consumam toată energia noastră zilnica pentru a ne construi drumul către țintă și totul pare atât de ușor. Muncim, câștigăm, adunam. E un cerc continuu. Devine rutina.
Brusc, ne dam seama ca, indiferent ca ea e încă în sufletul nostru, copilăria e, de fapt, departe. Nu mai avem aceeași energie, aceeași speranța neclintita, iar ambiția nu iti vindeca oboseala.
Odată cu puterea iti pierzi visele și iti construiești idealuri care sa nu te epuizeze complet. Singurul ideal care pare realizabil e sa poți dormi un întreg week-end, sa iti poți odihni oasele.
Fizicul tău se poate obișnui cu asta, dar psihicul ajunge la pământ. Faptul ca puterile nu te mai ajuta, iti storc optimismul.
Nu iti consuma toată puterea deodată. Economisește! Adu-ti aminte ca vei avea nevoie de ea, când ți se vor prăbuși zidurile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu