Suflet pe coală

Știi, iubire... ticăitul ăsta?  Eu îl știu prea bine...eu l-am învățat.. Ne spune în mod subtil că s-a terminat E evident că nu ne mai putem păstra. Știi,  iubire...șoapta de rămas bun? Mi-ai pus-o de-atâtea ori în timpane Ne-am răcit atât de mult, că am frisoane Ce pot să fac? Să rabd sau să mă răzbun?  Mai știi,  iubire...iubirea noastră?  Fără pretenții, condiții, așteptări  Mi-ai spus-o și ai scris-o de atâtea ori Și-n final, ai aruncat-o pe fereastră. :N-an-mar:

Ce să le spun oamenilor când mă întreabă de noi? Să le spun că am fost prea lași să ne dăm voie să mai fim? Să le spun că am fost prea indiferenți ca să mai luptăm? Să le spun că te-ai rătăcit undeva mult prea departe de universul nostru iar eu am fost prea obosită să te mai caut? Sau să le spun cum ne-am întors spatele zâmbind și lăsând totul în voia sorții,  cum am făcut câte un pas în sensul opus de câte ori am avut ocazia sau cum ne-am închis sufletele într-un seif pe care l-am îngropat departe de piepturile noastre? Ce le voi spune oamenilor dacă mă vor întreba despre tine? Să le spun că ești fericit și nu mă mai ai? Că m-ai alungat demult din gândurile și planurile tale? Le-aş putea spune că mi-ai alergat prin gânduri până ai decis să mă lași într-o liniște de mormânt...sau că ignoranța ta mi-a ucis somnul și mi-a secat ochii. Ce le vei spune oamenilor dacă te vor întreba de mine? Le vei spune că ți-e dor să mă mai ai, că duci lipsa clipelor noastre?  Sau le vei spune că să a

Vorbesti... tac si ascult Parca rostesti venin... Eu te iubesc din ce in ce mai mult, Dar tu tot mai putin. Lipsesti... tac si astept, Dar parca nu mai vii Eu ma gandeam sa-ti locuiesc in piept Tu gandesti in dodii. Tu spui, in loc sa faci Eu astept de toate Si-n gandul meu nebun, iti cer sa taci Si sa treci la fapte. :N-an-mar:

Apar și dispar precum o umbră pală  Și sunt în viață doar prin dorințe moarte Visurile-mi sunt între ciocan și nicovală,  Iar sentimentele-ntr-o necitită carte. Adorm... mă trezesc în vuiete de negru Îmi umplu cutia cu-aceeaşi culoare Murdăresc în treacăt orice simbol alegru Suspectă? Eu? Desigur: de recidivare.  Nu îmi neg vina, dar v-aş acuza pe voi Căci voi mi-ați și vândut această culoare Voi v-ați păstrat buchete, mie mi-ați dat gunoi Și de mă exilați, îmi faceți o favoare. :N-an-mar: