Suflet pe coală

Da-i voie sufletului tău sa iubească din nou. Nu contează cât de mult a fost rănit în trecut. Primește stropii de iubire, și nu te mulțumi cu lucruri care sunt mai puțin decât meriți. Nu îndepărta pe cineva care lupta pentru iubirea ta și e gata sa plătească orice preț pentru a te avea în viața sa. S-ar putea sa regreți mai târziu. Nu pedepsi omul care lupta pentru tine doar pentru ca viața te-a pedepsit pe tine. Oricat de zdrobit ar fi sufletul tău, oferă cât de multa iubire poți. Nu știi niciodată când se poate întoarce înapoi dublu decât ai dat. Și poate fi medicamentul de care nu știi ca ai nevoie. Poate ca povara ta pare imposibil de dus și crezi ca doar tu poți înțelege pacostea pe care o porti în suflet. De cele mai multe ori, astfel de dureri sunt mai ușor de dus în doi. Nu refuza dozele de iubire care par prea mari doar pentru ca te consideri incapabil sa le primești și sa nu te simți dator. Dacă înveți sa primești iubire, iti va fi mai ușor sa o și oferi. Trebuie doar sa

Tine-ți gura! E o provocare. Chiar dacă sufletul urla în tine, chiar dacă nu poți auzi liniștea de jur din pricina lui, taci! Tot ce vei spune va fi întors împotriva ta și e de ajuns sa fii criticat pentru deciziile tale. Faptul ca păstrezi tăcerea te face sa devii slab, din punctul lor de vedere, dar dacă ai începe sa iti golești inima, vei declanșa un conflict. Nu le oferi aceasta satisfacție. Nu le da sansa de a te învinui pentru aceasta izbucnire. Pastreaza-ti gandurile pentru cei cărora chiar le pasa sau tine-le pentru tine, ei oricum s-ar putea sa-ti fie mai dușmani decât cei pe care îi consideri a-ți fi. Nu-ti înșira sentimentele în momentele de cumpana. Te va face sa pari neajutorat - încă un motiv de critica, de descurajare. Tine minte! Viața e un concurs de note.  Chiar dacă nu le ceri, ei ți le vor da. Nu se știe în ce măsură le vei lua în considerare, dar e mai bine sa păstrezi distanta, sa te ascunzi printre spectatori și sa nu dai voie "juriului" sa te rema

Da. Sa obosești fizic te obosește psihic. E perioada aceea a vieții când conștientizezi ca cea mai de preț amintire pe care o ai iti e copilăria.... Și tu o porti în piept și pretinzi ca nu e scursă,  pana dai nas în nas cu viața,  care te obliga sa te maturizezi. La început nu pare chiar atât de greu. "Floare la ureche" ne șoptește sufletul nostru încă de copil. Concepem vise și idealuri, apoi începem sa luptam cu ambiție pentru ele. Consumam toată energia noastră zilnica pentru a ne construi drumul către țintă și totul pare atât de ușor. Muncim, câștigăm,  adunam. E un cerc continuu. Devine rutina. Brusc, ne dam seama ca, indiferent ca ea e încă în sufletul nostru, copilăria e, de fapt, departe. Nu mai avem aceeași energie, aceeași speranța neclintita, iar ambiția nu iti vindeca oboseala. Odată cu puterea iti pierzi visele și iti construiești idealuri care sa nu te epuizeze complet. Singurul ideal care pare realizabil e sa poți dormi un întreg week-end, sa iti poți odi

Îi numesc "prieteni de bine" pentru ca atât sunt aici: când îmi e bine. Poate ca sunt greu de suportat sau poate ca mă plâng, uneori,  prea mult de ceea ce întâmpin în viață, dar când mi-au promis sa fie lângă mine, au uitat sa excludă momentele mele proaste, stările mele nasoale. Au uitat sa menționeze ca nu vor sa mă sprijinesca în luptele pe care le duc. La urma urmei, pentru asta sunt buni prietenii... Îmi place sa le spun "prieteni cateodata"... câteodată aici, câteodată dincolo, divulgand secretele mele și făcând glume pe seama a ceea ce sunt sau a ceea ce fac, razand de slabiciunile si defectele mele cu ceilalti prieteni ai lor. Câteodată îmi sunt "frati", câteodată dușmani. Ii mai numesc "prieteni calatori". Precum păsările călătoare zboară spre ținuturi însorite în anotimpurile reci,  așa "zboara" și ei către zone mai calde, când în jurul meu e furtuna. De asta, atunci când s-au saturat de mine au alergat către persoane cu mu

De atâtea ori am spus ca sunt singura, dar Tu erai acolo, exact lângă mine, în fiecare moment, ascultând cu durere cum Îți negam prezenta. De atâtea ori am strigat către Tine: "Doamne, de ce nu mă auzi?", când Tu, de fapt, nu puteai răspunde din cauza lacrimilor ce Îți inundau obrajii din pricina durerii mele. De atatea ori i-am spus inimii din mine ca Tu nici măcar nu mă mai privești,  când Tu îmi șopteai printre lacrimi sa privesc, mai întâi, eu către Tine și sa  las totul în mâinile Tale. De atâtea ori Te-am căutat în gândurile mele și nu știam ca ești la doar putina distanta de mine și anume in dreapta mea, tinandu-ma de mana ca nu cumva sa cad. De atâtea ori am zis: "Doamne, rezolva Tu asta. Mi-e peste putere" și Tu mi-ai cerut în schimb doar credința.  De atâtea ori mi-am cerut iertare și Tu m-ai iertat fără măcar sa-Ti cer asta a doua oară. Mai iarta-ma și pentru ca, de atâtea ori, Îți cer fata sa Îți mulțumesc ca îmi oferi. Mai iarta-ma ca nu sunt așa cum vr

Nu voi avea nevoie decât de prezenta ta, atunci când simt ca pământul îmi fuge de sub picioare. Atunci când viața mă va izbi din nou de ziduri, sa fii acolo sa îmi vindeci rana. În momentul în care voi cădea, în zborul nostru către fericire, tu sa fii acolo sa mă prinzi de mana și sa mă ajuți sa continui, pana aripile mi se vor vindeca. Nu voi avea nevoie decât de zâmbetul tău în zilele mele cele mai întunecate.  Atunci când nu-mi văd capul de treaba, sa-mi daruiesti zâmbetul tău ca sa pot uita de programul meu încărcat. Vreau sa iti văd zâmbetul printre picăturile de ploaie care îmi inunda sufletul, printre lacrimile care îmi inunda ochii. Nu voi avea nevoie decât de umărul tău când simt ca totul iese de sub control. Sa pot plânge pe umărul tău când nu îmi mai pot tine în frâu sentimentele. Sa îmi pot așeza capul pe el, sa imi odihnesc gandurile, atunci când obosesc sa lupt sau sa sper. Nu voi avea nevoie decât de încurajările tale atunci când nu reușesc sa trec peste obstacole. Sa