Postări

Se afișează postări din iulie, 2017

Nu fiți cu două fețe!

Prea multă lume se preface a fi altcineva pe rețelele de socializare. Sunt plictisita de oameni falşi care, în loc ne spună în față ce gândesc despre noi, postează mesaje cu subînțeles. Sunt de părere ca asta înseamnă sa ai doua fețe.  Dacă ești atât de corect cu ceilalți și atat de adevărat,  atunci spune-le lor părerea ta, nu celorlalți. Nu ai sa rezolvi problema pe care o ai cu cineva dacă te plângi altcuiva decât persoanei respective și,  mai ales, dacă te plângi tuturor. Pretindem a fi oameni buni, corecți,  onești, pe când nici noi nu mai știm cine suntem. Hai sa lăsăm oamenii sa vada adevărata noastră personalitate, chiar dacă avem mii de defecte. Cine știe?  Poate cineva chiar ne va aprecia defectele, poate va aprecia faptul ca, indiferent de aceste defecte, alegem sa fim noi înșine,  sa nu ne ascundem după degete. Fiți adevărați cu ceilalți,  cu voi înșivă!  Fiți sinceri și cu o singura fata! Altfel, veți ajungle ziua în care nici voi nu mai știți care din fețele pe care le

Păstrează-ți sufletul în viață!

Imagine
M-am gândit la persoanele care continuă să fie rănite pentru ca au bunătatea de a avea încredere și de a oferi mii de șanse celor care le calcă sufletul în picioare de fiecare dată. Așa că am scris o mică încurajare pentru ele: Agită-te, suflete, si strigă in gura mare că nu știi ce vrei. Spune-ți nemulțumirea! Plânge-ți neajunsul, neliniștea, nesiguranța, dar nu învinui pe nimeni! A cui ar putea vina, dacă nu a ta? Cine te-a silit să continui să rămâi în naivitatea ta? Ai rămas gol... gol de speranță, gol de încredere, gol de iubire, gol de fericire. Ai rămas inuman de rece și indiferent. Ai rămas indescriptibil de trist și de nebun,... nebun de durere.  Totul e din vina ta, nu din a lor. Tu ai fost cel care și-a dăruit încrederea primului venit în anturajul tău. Țipă! Cine te va mai auzi acum? Exact: NIMENI! Privește-i! Au fost toți lângă tine, la un moment dat. Unde sunt acum? I-ai alungat pentru că te-au dezamăgit, ți-au trădat așteptările. Aproape că i-ai implorat să rămână cu
Am spus cuiva o gluma despre cum o carte primită cadou și un ceai făcut doar pentru mine m-ar impresiona cel mai mult la un băiat. Răspunsul a fost neasteptat: "prea ieftin". De când au ajuns lucrurile care ne plac sa fie prea ieftine? E cel mai impresionant lucru ca cineva sa știe cum sa te surprindă.  E plăcut sa știi ca cineva iti cunoaște așteptările,  gusturile. Nu cred ca exista ceva mai frumos decât sa ai lângă tine persoana care sa știe ce iti place, ce te linisteste.. Sau e prea ieftin sa am astfel de așteptări?  E prea ieftin din partea mea sa nu aștept cadouri exagerat de scumpe? Cadourile scumpe nu au o valoare atât de mare precum o au cele făcute din suflet. Ce zici de o floare rupta dintr-un copac sau de o brățară lucrată manual? Ce ar fi dacă cineva știe ca iti place sa citești și se străduiește din greu sa lucreze manual semne de carte? Ar conta destul de mult pentru tine? Dacă iubita ta iti dăruiește haine făcute de ea, desi nu este un designer de moda? Ai